Când admiri stele, pe bolta de vară,
Galaxiile, cântând Celui Etern,
Cugeți: cum erau, odinioară,
Când le contemplai cu ochii de înger?

Dar, în răsăritul istoriei, oare,
Când le-a observat, mirat, Adam,
Se zăreau ca mii de stele-n zare,
Și când Domnul le-arăta lui Avraam?

Să-L înălțăm pe Izvorul luminii
Ce a plăsmuit nori de galaxii:
A aprins, demult, toți aștrii lumii,
Și El le ascultă muzica-n tării.

În Psalmi se cântă cum El a creat
Oștirea cerurilor cu-a Lui suflare,
Așa de mare-i Tatăl PreaÎnalt:
Roiesc toți aștrii la a Sa chemare!

El i-a spus lui Iov despre -„Ursa mare”,
De-Orionul prins cu „funii”de eter,
Orice constelație la timp apare,
Semnele zodiacului se-nvârt pe cer.

Nu ne-nchinăm oștirilor celeste,
Ci Tatălui, Rege-n Împărăție!
Știți că la-nceput, semnele-acestea,
Au scris pe cer prima Evanghelie?

Se zice că-n vechime, zodiacul
Pornea în an cu zodia „Fecioarei”,
Și se-ncheia cu semnul „Leul”. .
Aceasta nu era o întâmplare!

Ca un argument e Sfinxul pustiei:
Cu capul de fată și corpul de leu.
Mesia- venit prin trupul Mariei,
Este Leu din Iuda- Rege- Dumnezeu!

Cititorii-n stele au fost osândiți,
Dacă nu s-au închinat la Creator,
Însă magii sfinți, de-o stea călăuziți,
L-au slăvit cu daruri pe Mântuitor.

Isus nu rămâne fără mărturie:
El Și-a scos copii și dintre astrologi! .
Cu atât mai mult, îți va răspunde ție,
Când sub stele-n noapte, către Cer te rogi...

Amin!