O vară, ca atâtea veri,
În amintiri se-ascunde,
Dar nostalgii de primăveri,
În duhul meu pătrunde.

Îngenuncheat, un lujer frânt,
M-aplec cu umilinţă,
Din depărtări primesc avânt,
Căci am mereu credinţă.

Sub talpa timpului, tacit,
Strivit, îmi dau parfumul,
Căci eul meu azi răstignit,
Prin har găsit-a drumul.

O cale spre un loc sublim,
Lumină şi splendoare,
De-aceea sufletul-mi anim,
Chiar dacă timpul doare.

În vijelii, mă lupt mai mult,
Să stau pe calea strâmtă,
Vreau glasul Mirelui s-ascult,
Când m-o chema la Nuntă.

Clipele trec! Un anotimp,
E-o pagină din viaţă,
Trăirea e un mic răstimp,
Amurg şi dimineaţă.

Că-i soare cald şi luminos,
Sau gheţuri şi ninsoare,
Doar unul e Isus Cristos
Şi-o jertfă salvatoare!

O promisiune, mare har,
Scriptura ne vorbeşte,
Există-o cruce, un calvar,
Crede, te pocăieşte!

Acei ce-au fost pecetluiţi,
Cu Duhul Sfânt,"Mărire!"
Pot să aştepte fericiţi,
Zborul spre nemurire.

Ai siguranţa veşniciei,
Prieten drag, sau eşti ateu?
Sfărâmă-acum lanţul robiei,
Împacă-te cu Dumnezeu!

Prin anotimpuri şi tu treci,
Tânăr să fii sau om bătrân,
În veşnicie de-o să pleci,
Cine va fi al tău stăpân?

16/08/13, Barcelona-Lucica Boltasu