Daca erai si tu in barca
Atunci cind sa-nceput furtuna,
Cind valuri unul dupa altul,
Isi aratau furia-ntruna ! ?

Si-ai fi vazut luptind la visle
Pe acei ce aveau experienta,
Ingrijorati...vislind intruna,
Cum isi pierdeau orce speranta?

Iar marea foarte agitata
Caci vintul le era-mpotriva,
Si tot vislind prin intuneric,
Iar barca lor plutea-n deriva.

Dar au vazut in departare,
O umbra ce se apropia,
“E o naluca,”atunci strigara,
Venind spre ei in noaptea grea.

O... in asemenea momente
E greu sa iti imaginezi,
Cum ar putea veni salvarea
De unde tu nici nu visezi…

In barca…erau ucenicii,
Ioan si Petru si ceilalti;
“E Domnul!” striga unul tare,
Priviti , EL este , nu vedeti ?

Venea pe ape sa le aduca
Speranta si incurajare,
Credinta sa le-o intareasca
Cu linistirea de pe mare…

Cind Petru auzii ca-I Domnul,
Striga cu glasul lui puternic ;
“O Doamne,Te rog porunceste
Sa vin la Tine,ne-ndoelnic !”

Iar Domnu-I zise;”Vino Petre! “
Si atunci cind Domnul la chemat,
Si-a luat si haina si deodata
In valuri s-a avinturat...
...............................................
Sa mergi pe ape cand te chiama,
O Clipa nu s-a mai gandit ,
Ca-s valuri mari...si-i intuneric
Iar marea nu s-a potolit !

O, cat de mult Domnul doreste
CAnd EL te chiama sa pornesti,
Nu astepta sa vina soare,
Ca voia LUI sa o-mplinesti .

Caci chiar credinta ta de-i mica
Chiar Domnul iti intinde mana,
Si dintre valuri...din furtuna,
Te scapa pentru totdeauna .

Prinde prilejul...da navala,
Nu te lasa pe alta data ,
Caci nu sti de se mai repeta
Aceasta stare minunata!

Daca ai facut doar cati-va pasi,
Domnul atunci te incurajeaza,
Iti intinde mana cu iubire.
Si dintre valuri te salveaza...amin.