Când în noaptea încercării
Când în noaptea încercării,
Prin furtună-n largul mării
Nu mai vezi șansa scăpării,
Cine-ți poate întinde mâna,
Mâna bună a salvării?
Când toți norii grei se-adună,
Cine poate opri o furtună
Din pornirea ei nebună,
Poruncindu-i doar să tacă
Și ea, să I se și supună?
Când asupra-ți vin necazuri
Și te năduși sub talazuri
Cine-oprește al mării val,
Și-a ta barcă în siguranță,
Cine-o duce pân` la mal?
Când în furtuna cumplită
Marea-i gata să te înghită,
Cine poate într-o clipită,
Vântului, doar „taci” să-i zică
Să stea Marea liniștită?!
* * *
O, toate „nopțile vieții”
Țintesc „Zorii Dimineții”
Cu splendoarea frumuseții
În care Va reveni
Pe Nor Domnu-Eternității...
Un val trece altul vine,
Azi e rău, mâine-i mai bine
Dar nu te îndoi creștine...
Domnu-I gata să Se arate
Și mereu e lângă tine!
* * *
Când la luptă te provoc
Valuri ce moarte invoc,
Încinge-al credinței foc
Fără-a te îndoi deloc
Că triumfi fără-echivoc!
20/08/2013*Ioan Hapca
(Zaragoza)
...........................................................................................................................................................................