CÂND UMBRELE SE LASĂ LIN...

Când umbrele se lasă lin
E semn că vine înserarea
Când mă gândesc c-al meu destin
Poate învinge întristarea.

Încă mai văd în depărtări
Copacii legănați de-o boare
Și ale zilei frământări
Dau loc la dulce ușurare.

Încă o zi s-a consumat
Să lase loc la încă una
Să știu că Cel ce m-a chemat
Poartă de grijă-ntotdeauna.

Vedea-voi luna în curând
(De după piscuri va apare)
O voi întâmpina cântând
Că-mi va surâde cu candoare.

Aud un susur de izvor
Și parcă e o melodie
Acel vacarm asurzitor
E-nlocuit de armonie.

Că păsările-au încetat
Să-și intoneze simfonia
E că la cuiburi au zburat
Să-și împlinească reveria.

Timide, stelele apar
Cu raze pline de splendoare
De pe balcoane mulți dispar
Pășind, încet, spre dormitoare.

Regina nopții-acum e sus
(Mai sus nu ar putea să fie)
Și-i mulțumesc că mi-a adus
A-ncurajării alifie.

George Cornici/19 August, 2013