Un creştin...
Autor: Bulzan Marian Gigel  |  Album: Poezii  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de gygelutz in 21/08/2013
Un creştin mergea odată
Înspre rai.Şi s-a oprit.
A crezut că viaţa toată
E destul de pocăit...

Şi mergând pe-o cărăruie
Bucuros de-a lui izbândă,
A-ntâlnit un om ce-i cere
Hrană pentru-a lui flămândă!

Dar creştinul cucerit
De încrederea măreaţă,
Că e timpul pe sfârşit
S-a-ntalnii cu Domnu-n faţă...

I-a zis:"Nam!ce tot îmi ceri?
Dacă-ţi dau...eu ce mănânc?
Sau tu vrei ca eu să piei,
De pe drumul meu cel sfânt?"

Iar, creştinul, bucuros,
A plecat, el, mai departe...
Se ţinea mândru, ţâfnos,
Că-mplineşte ce-i în carte!

El, pe drum, vorbea cu sine...
Şi se tot încuraja:
"Am ţinut familia toată,
Tot pe palmă:uite-aşa...

Eram tot plecat de-acasă...
În misiune...pe la fraţi!
Pe copii?Să-i aibe-n pază...
Domnul...că erau culcaţi..."

Şi mergând tot înainte,
Şi gândindu-se la toate,
A-nceput să mediteze!
Să priceapă, să socoate...

"Stai...aşa...că nu e-a bine...
În umblarea mea sihastră,
Făcui faptele creştine,
Faţă de a mea nevastă?

Cine nu se îngrijeşte,
De-a lui casă...e păgân!
Doamne te rog...nimiceşte,
Planul celuilalt stăpân..."

De aici a cam pierdut,
Din avântul lui ceresc.
A-nceput să se oprească,
Şi să vadă ce n-a mers...

Şi-a dat seama de năpasta,
Zilelor pierdute-n şir,
Când şi-a neglijat şi casa...
Toate parcă din senin.

El n-a ajutat pe nimeni!
A crezut că doar lucrarea,
Îi va hotărâ destinul,
Şi familia, şi mâncarea...

Chiar şi viaţa de credinţă!
"Dacă predic:eu cunosc...
Îmi cunosc a mea relaţie,
Sânt de veghe...sunt în post..."

Ce-a fost trist,
Că entuziasmul ce-l avea,
Nu era rău!
Doar că nu avea relaţia,
Cu măreţul Dumnezeu!

A crezut că poate totul,
Că el ştie...el cunoaşte...
Nu ştia însă, sărmanul,
Că-ntâi viaţa...apoi banul...

Mântuirea prima dată!
Şi apoi vine răsplata!
O câţi le încurcă astea,
Se trezesc doar când văd groapa!

Sta creştinul luminat,
Faţa i sa-nseninat,
Ochii i s-au limpezit,
Şi-antrebat:"Sunt mântuit?"

Iar cu inima mânită,
Cu suspin şi lacrimi multe,
A-nceput o pocăinţă,
Numai Domnul să-l asculte!

S-a lăsat de râvna,care,
Fără-nţelepciune-i zero!
Acum Domnului îi spune,
"Ce să fac Doamne?azi?mâine?"

Atunci bucuria lui,
A crescut!Şi siguranţa,
Că el sigur va vedea
Pe Isus!Asta-i speranţa!

A luat atunci avânt!
A prins chiar mai mult curaj!
Când cunoşti pe Domnul slavei,
Şi duşmanii iţi par dragi!

Când il întâlneşti pe Domnul,
Numai eşti doar "un creştin"!
Te numeşte "fiu" în casă,
S-a schimbat al tău destin!

Nu lăsa ca înşelarea,
Că eşti sfânt, sau că slujeşti,
O să iţi dea dreptul ţie,
Că tu poţi să te jertfeşti!

Înţelege azi!odată!
Că întâi... iubirea lui!
Apoi viaţa ta curată,
Înaintea Domnului!

A-nceput să se trezească...
Şi să vadă realitatea,
Că din vis, apare moartea,
Vine iute ca săgeata...

Şi-a dat seama înainte...
Chiar la timp...cât a fost viu!
Că în toate-i pocăinţa...
Apoi trupul din sicriu!
Întâi relaţia cu Isus...apoi familia, slujirea...Unii le încurcă...şi greşesc enorm, ca apoi să regrete....Fie ca Domnul să aducă trezire în vieţile noastre!Pe primul loc numai EL!


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1070
  • Export PDF: 2
  • Favorită: 1
Opțiuni