Vuia întreg pământul că omu-i trecător,
La tâmple-argintul clipea în ochi de seară,
Dar Te-am ținut Isuse la poartă cerșetor
Și nici nu bănuiam cât are să mă doară.

Ale vieții valuri m-au purtat prea departe,
Nădăjduiam să adun ceva în pumnii goi
Când s-a întins spre mine braț de moarte,
În pas ireversibil, cum să mai dau-napoi?

Suflet sărac am fost, flămând, naiv și gol,
Să cred Isuse că-n Cer primești simbrie
Și crucea Ta e cruciuliță, e numai simbol,
Că ai venit să mori și să învii din datorie.

N-am știut că numai, numai Dragostea
Aduce biruința, doar Ea le-nvinge toate,
Până când Tu Isuse m-ai umplut cu Ea,
Haină să-mi fie și cod pentru eternitate.

Să mă ajuți să-naintez, mi-ai dat o cruce
Pe care s-o aștern ca punte peste hău,
Mă miram cum, slabă, totuși o pot duce,
Când am văzut sub ea, era umărul Tău.

Acum viața-mi este o scumpă sărbătoare,
Cu fiecare pas spre Țintă tot mai avântat,
Îți mulțumesc Isuse de rana ce mă doare,
De tot ce numai prin dureri am câștigat.

Te rog acum Isuse, ascultă-mi rugăciunea,
Când nu voi mai putea cuvinte să rostesc,
Oftatul meu să-Ți spună „Glorie, Aleluia!”,
Și geamătul să-Ți spună „Isuse, Te iubesc!”

Să port, fără de murmur, suferința grea,
Să duc răbdarea cât Dumnezeu îmi cere.
De-ar ști-mpărații lumii ce câștig e-n ea,
Ne-ar cere, mai întâi, tributul pe durere.

Amin!