Suferința...

Suferință floare de mărgăritar
Tu ne-apropi zilnic de altar
Și ne-ajuți ca să ne pocăim
De apăsarea ce-n suflet o simțim.

Suferința-i grea și cam încet se duce,
Pentru cei ce s-au plecat sub cruce,
Ea nu se lasă ușor alungată,
Chiar şi de la cei cu viața curată.

Suferința-i aztăzi alifia,
Ce îți poate vindeca încet mândria,
Dar nu o găsești nicicum la întâmplare,
Căci e scumpă și nu se vinde-n aprozare.

Suferința vine pe nepusă masă,
Aducând suspine și durere-ncasă,
Iar când ochii încep ușor să lăcrimeze,
Ea ușor se depărtează fără să ofteze.

Suferința-i binecuvântată,
De ce-l ce are inima curată,
Și orșicât de grea ar fi de dus,
Nu-i poate clătina credința în Isus.

Suferința vine peste orișicine,
Când te simți puternic și ești bine,
Ea îți aduce aminte că ești doar muritor,
Și zilnic ai nevoie de Isus Hristos ca Salvator.

Suferința poate aduce alinare,
Când smerit îți pleci genunchi’n adunare,
Iar lacrimile pocăinţei sunt balsam de vindecare,
Pentru sufletul mâhnit ce caut-o rezolvare.

Suferința te-apropie de dragostea dintâi,
Ce ai pierdut-o pe cările umbrite fără căpătâi,
Ea te-apropie încet de Cuvântul din Scriptură,
Pe care tu sa-l iei zilnic ca și bună-n-vățătură.

Suferință floare de mărgăritar uitată,
Nu mă poate desparţi de dragostea adevărată,
Ci doar m-ajută să fiu mult mai silitor
Să arunc sămânța bună zilnic pe ogor.

Suferința vine ca să-ți verifice credința,
Să vadă cât de reală îți este pocăința,
Prin suferință sufletul se mântuiește,
Ca și aurul care prin foc se curățește.

Dacă aztăzi frate drag suferi pentru credință,
Nu descuraja pe cale, ci roagă-te cu stăruință,
Ca Domnul să te-ajute, să biruiești în încercare,
Fiind o mărturie și o lumină vie pe cărare.

Dacă astăzi suferința este gata ca să te doboare,
Gândește-te la veșnicie și al ei splendoare,
Unde plin de bucurie imnul birunței vei cânta,
Și împreună cu sfinți, în veci te vei bucura.

Gicu Cotlet
8/22/2013