Eram adunați în numele Iubirii,
Cântam spre slava Celui Viu,
Iar norul dragostei divine,
Ne-acoperea, elibera, pe fiecare,
In picuri-lacrimi, inima-L slăvea,
... Un biet sărman în strai sărac,
Stătea în dreapta mea,
El tare se mai minuna,
De măreția, slava Sa,
Tot încerca să îmi vorbească,
De El, de biruinţi prin Dumnezeu,
Iar când vorbea,
Era așa bogat!
Un singur gând avea,
Sa-L laude pe Creator...
Şi-n "sărăcia de afară"
Un zâmbet sfânt, pe fața-i lumina,
Ma-nfioram când încerca,
Să-mi spună despre Domnul, cât mai multe,
Iar eu, mă întrebam:
Cine e săracul?
El, sărmanul?
Sau: bogatu-n straie scumpe...
... Cu sufletul, așa sărac?