Uitând ce a fost în urmă, tot trecutul păcătos,
Merg pe drumul care duce înspre cerul glorios.
Știu că nu am nici un merit și că sunt un păcătos,
Dar mai știu ca pe Golgota a murit Isus Hristos.

O, ce har, eu rob pierdut, sub osândă și păcat...
Câtă milă și-ndurare Dumnezeu mi-a arătat.
M-a luat din groapa morții, din păcate fel de fel
Și mi-a spus că pe Golgota a murit precum un Miel.

Am fost greu robit de patimi, am iubit tot ce e rău,
Nici n-am vrut să știu de Domnul, să ascult Cuvântul Său.
Dar robia a fost grea -ani și ani de suferință-
Și umblând prin lumea rea am ajuns la Golgota.

Și când am urcat Calvarul cu poveri de nedescris,
El mi-a spus că pentru mine Fiul Său a fost ucis.
Și m-am aplecat la cruce cu poveri și grele patimi,
M-am smerit am plâns, am plâns, am vărsat atâtea lacrimi...

Tot trecutul cel murdar și păcate fără număr,
El mi-a spus că le-a purtat când ducea crucea pe umăr
Și mi-a spus cu glas duios, c-o dumnezeire-n grai:
"Fiule ce-ai fost pierdut, vrei să fii cu Mine în Rai?"

Și am zis printre suspine, într-un hohot dureros:
"Da, Părinte, vreau să fiu un urmaș al lui Hristos!"
M-a născut al meu Părinte pe Golgota în durere
Și mi-a dat o nouă viață ce se cheamă înfiere.

Dintr-un rob muncit de pofte, de blesteme și păcat,
El, Isus Mântuitorul, la Golgota m-a salvat!
Slavă Ție, Tată bun, ce Ți-ai revărsat iubirea!
Pe Golgota este Jertfa ce aduce Mântuirea.

Nu mai stă Isus pe cruce răstignit între tâlhari.
El e-n slavă și domnește peste veacuri, peste ani.
Ci păcatul omenirii pe Golgota e răpus.
Cine vine îl primește: harul Domnului Isus.

Vino, suflete iubit, vino să primești iertarea.
Orișice ai fi făcut la Isus este salvarea.
Duhul Sfânt și azi mai cheamă din robie, din păcat.
Vino ca să fii cu cerul și cu Tatăl împăcat.

Nu mai sta pierdut în noapte; iată zorii se ivesc
Și mai e puțină vreme: cât mai este har ceresc,
Cât mai e deschisă Ușa, cât mai bate pulsul tău.
Vino să-L primești pe Domnul, și să fii un fiu al Său .

Amin