TRINITATEA

Un mister dulce e Tatăl, precum ghiața de la poli,
Ce ascunsă e de oameni, vizitată rar, de soli...
Greu de tot de cucerit, e ascuns, temut, dorit...
Dar rămâne pe vecie Dumnezeu și Apă Vie !

Iar Fiul pe toți ne-adapă, răuri, fluvii mari cu apă,
El planeta o încinge, tot cu dragostea-i cuprinde...
Dând în toate viață-n tot, un "Cuvânt" ce-n toate pot...
Dulce ca și Tatăl Sfânt, în iubire pe pământ !

Abur, Rouă, Nori și Ploaie este Duhul ce înmoaie,
Inimile împietrite, cu suspine negrăite...
Dulce înfluență sfântă ce ne schimbă, ne frământă:
Dumnezeu nelimitat, peste spațiu, timp și stat !

Apă este în ghețar, și în rău și-n norul clar...
Apă-n toate Trei ca-n Unul, Cum e Dumnezeu, Prea Bunul !
Cine vrea din El să guste, pe cărări drepte, înguste,
Va ajunge la izvor : pentru veci biruitor !