Plânge codrul şi suspină
Trist că toamna o să vină
Şi pleca-vor păsărele
Ducând cântecul cu ele
Şi mireasma din vâlcele...

Frunza-şi leagănă în vânt
Şi se-nclină la pământ
Resemnat că toamna bate
Cu alai de frunze moarte
Fugărind vara departe...

Codrule....nu te-ntrista
Chiar de vine vremea rea
Şi al tău frunziş iubit
Este astăzi ruginit
Şi cade necontenit...

Codrule...codruţul meu
E lăsat de Dumnezeu
După ploaie şi furtună
Să vină şi vreme bună
Şi-om fi iarăşi împreună!

Vulcan-01-09-2013
Mary