Optimism nu există
E bine când ești copil, incurabil IDEALIST,
Tot ce zboară se mănâncă, mereu zâmbești, niciodată trist...
Înfrunți ușor necazul, ușor te îndrăgostești.
Crezi mai lesne în semeni, ierți și uiți să urăști...
Dar crești, după ce zilnic ești de prieteni rănit,
Măsori mai cu chibzuială, cu pasul rărit...
Ai dubii în toate, cântărești dichisit,
Și-ți susuri în gânduri că ești om REALIST...
Și aluneci cu grijă, către-al timpului laț,
Ce pe toți ne-mpresoară, incurabil nesaț...
Tot în jur e doar pete, nu-i nimic clar, tihnit,
Și în suflet se-așterne un refren PESIMIST...
Uneori câte unul, cade jos , jos de tot,
Și confundă-ncercarea cu dezastrul netot...
Și împrăștie-n juru-i un refren FATALIST,
Totu-i negru și sumbru, ca un jalnic artist...
Dar există speranță, din cenușă să naști,
Să mai speri doar în bine ,rău-n urmă să-l lași...
Îți rămâne credința ,Dumnezeu veșnic far,
OPTIMISM nu există : doar iertare și Har...
Daca am fi constienti de cat de mare este Darul Vietii prin Isus Hristos, am avea o cu totul alta perspectiva asupra vietii, asupra semenilor nostri, asupra incercarilor si am trai cu alt gust orice eveniment din viata noastra , insemnat su mai putin insemnat. Privesc florile din fata geamului si ma bucur ca au inflorit... Eu am facut putin... le'am semanat si udat, dar El le'a facut sa creasca si sa infloreasca... si ma bucur nespus ca sant complice in infrumusetarea vietii mele si a altora...
Duhovnicește vorbind, da, așa cum ai afirmat, nu există optimismul cu care din păcate mulți se îmbată cu el, ci doar iertare și har.
Domnul să te binecuvânteze frate Cristian !
orice lucrare bună.