ZORII VESNICIEI
*
Zadarnică încercarea lui satan,
Să distrugă a Lui Isus, plan.
N-a putut să deturneze mântuirea,
Crucea a dat biruință, Nemurirea.
Răstignit pe cruce, Isus Salvatorul,
A plătit păcatul, pentru tot poporul.
Nelegiuirea noastră, moarte cerea,
Hristos, a-înfrânt moartea cu Învierea.
Forţa iubirii Sale, mai presus de toate,
Dă putere, învierii noastre din moarte.
Prin uşa strâmtă, trecem spre veşnicie,
Jertfa Lui Isus, ne-a scos din nimicnicie.
O tăcere adâncă cuprinde liniştea,
Un glas blând glăsuieşte din stea.
În noapte oraşul adormit, se trezeşte,
Pe-oceanul de azur, un nor se opreşte.
Un glas de tunet, într-un vuiet aprins,
Aprinde miile de stele, ce s-au stins.
Din adâncul mării, din mormânt,
Zboară porumbeii în nou veşmânt.
Spre oceanul apelor albastre,
Fâlfâie aripile ființelor sihastre.
Norul trece fulger, plin de slavă,
Strânge vaporii din a iubirii lavă.
Fâlfâirile de aripi adunate-n stol,
În taina noptii, dau pământului ocol.
Se revarsă-n ecoul nemuririlor,
Sub cupola de cristal, spre Nor.
Într-o simfonie de armonie celestă,
Glasul Domnului, răpirea atestă.
Vocile minunate înalţă imnul biruinţei,
Ce se ridică duios, din graiul credinţei.
Amin!