Te rog Părinte, iartă-mi clipa
Și starea mea nevegheatoare,
Întinde-Ți Doamne Tu aripa
Și scapă-mă de-așa vâltoare,

Mă tot căznesc să Îți fac voia
Și văd că sunt fără putere,
Parcă-s cuprins de paranoia,
Căci parte am doar de durere,

Te strig ades din văi de plângeri,
Pe Stâncă să îmi pui piciorul,
În jurul meu, adună îngeri,
S-alunge negura și norul,

Mă-nalțe sus, mai sus de stele,
Odat' cu rugăciunea-aprinsă,
Să las în urmă ofuri grele,
Să zbor spre zarea necuprinsă,

Să-mbrățișez cu-a mea ființă,
Eternul și-ntreg nevăzutul,
Să scutur crunta neputință
Și Dragostea să-mi fie scutul,

Să stau la sfintele-Ți picioare,
Să le sărut, ca rob ce-Ți sunt,
În duh să-mi pui revigorare,
Prin har și Duhul Tău cel Sfânt,

Să Te slăvesc cu harfa, Tată,
Cu gura mea, nouă cântare,
Să nu uit Doamne, niciodată
Puterea Ta de vindecare,

Și când oceane de durere,
Inundă țărmurile firii,
Nu vreau nimic mai mult a cere,
Doar siguranța mântuirii,

Orice ar fi, că-i rău sau bine,
E Doamne, doar prin voia Ta,
Un plan perfect ai pentru mine
Și spun: "Amin!", de-a pururea! 04/09/13, Barcelona