Intrat-ai în grădină să vezi rodirea mea
Te-ai bucurat sau, Doamne, Te-ai întristat de ea?
Mi-ai cercetat iubirea, ce roade am adus.
Te-ai bucurat de ele, sau Te-ai mâhnit, Isus?
Azi vin să-Ți cer iertare cu strigătul durut
Regret că ascultare de Tine n-am avut
O clipă de îndurare îți cer să îmi mai dai
Să îi șoptesc iubirii cu dor aprins de mai.
De m-ai căutat la rugă în odăița mea
Tu ai gasit-o goală, că nu eram în ea.
O, iartă-mi nepăsarea și aprinde-mi dorul în piept
Ca în vegherea nopții cu drag să Te aștept.
Genunchii mei plecați, Tu să mi-i întărești
Să caut cu smerenie ochii Tăi cerești
Îndreaptă-mi Tu privirea s-o oțelesc spre cer
Chiar de mi-ar fi trăirea prin arșiță și ger.
De m-ai căutat la jertfă și tot nu m-ai găsit
Și ai găsit altarul pustiu și părăsit
O, iartă-mi nepăsarea și dă-mi putere iar
Să umplu cu iubire și credință pe altar.
Să fie jertfa întreagă așa cum Tu aștepți
Fiindcă știu, Stăpâne, ce mult mă iubești
s-aduc o jertfă sfântă, de bun miros plăcut
și să trăiesc cuvântul ce –n suflet s-a născut.
De mi-ai căutat iubirea și ai găsit în loc de ea
Găsit-ai ura, judecata și amar în viața mea
O, iartă-mi mie vina de-a fi un păcătos
Și umple-mă cu mila și iubirea Ta, Hristos.
De-am căutat înălțare să fac cu voia mea
O, iartă-mă, părinte, și-n seamă nu o ținea
Putere dă-mi o, Doamne, mereu să fiu smerit
Și-n ruga aprinsă, Tată, să rabd pân la sfârșit.
o poezie inspirată care te face să-ți cercetezi trăirea și te ajută să vezi încotro mergi prin astă lume de pcate. Da, e adevărat că temporar suntem ca niște străini pe acest pământ dar Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi să ne plecăm genunchiul în adâncă consacrare și să-I permitem Duhului Sfânt ca să ne curățească grădina inimii noastre, să ne desțelenească de rădăcinile amare ale păcatului care ne țin departe de Dumnezeu.
El să ne ajute ca să fim așa cum vrea El să ne vadă