Răsare Soarele spre vale
De după culmile de munți
Chemându-ne din nou în Cale
Țesându-și razele ca punți.

Privirile se-avântă-n zare
Neîndrăzneala ni-i afront
Pornim pe slovele de Soare
Să rupem cercul de-orizont.

Iar întrecându-ne cu visul
Trimis de suflet spre azur,
Descoperim cum necuprinsul
Ni se deschide împrejur.

Se rup bucățile de haine
Trase în putred de pământ
Rămân tot mai puține taine
Și în gândiri, și în cuvânt.

Pe cărăruia de Lumină
Prin flori cu brațele în spini
Slăbind de lacrimile-n tină,
De la argilă mai străini,

Prin furtunările de raze
Ne duce pasul nostru-aprins
Uitând hâtrii de antifraze,
Lăsând hotare și cuprins.

Aripile ne cresc mărețe
Și ne-nălțăm biruitori
În psalmul viu al dimineții
Versete-n filele de zori.