ÎȚI APARȚIN, ISUSE...

Îți aparțin, Isuse, Ție
Doar al Tău doresc să fiu
Știu ce-n Cartea vieții scrie:
C-ai înviat și că ești viu.

Am fost o vreme în pierzare
Legat cu funii foarte tari
Nu mă puteam uita la floare
Și nici la proaspeții lăstari.

Am rătăcit printre ruine
Și m-am convins că în neant
E doar teroare și rușine
Și-un iz de moarte, penetrant...

O, m-ai găsit în disperare
Și-am vrut, îndat’ să Te urmez
S-a conturat o slujbă care
E luminată de un crez.

M-ai copleșit cu bunătate
De-aceea nu pot să Te las
Spre sferele cu demnitate
Cu gingășie m-ai atras.

Îți aparțin în întregime
Și nu voi da un fir de păr
La cei ce stau în adâncime
Străini, total, de Adevăr.

Nu mai doresc divertismentul
Unei culturi ce crește-un scai
Privesc cu drag spre firmamentul
Creat de Tatăl Adonai.

Să-Ți aparțin e-o împlinire
Ce-mi umple sufletul cu-n dor:
S-ajung odată-n Nemurire
Și-o veșnicie să Te-ador.

George Cornici/31 August, 2013