Pe câmpul Betleemului
cu două mii de ani încoace
câţiva păstori duceau o veste
spre oamenii cei fără pace.

Un înger a venit din ceruri
atunci cu-această Veste mare.
Şi el le-a zis: "O, nu vă temeţi!
Vi s-a născut un Prunc de soare!"

Păstorii-au vrut să se convingă,
să afle-n fapte bucuria.
Şi L-au găsit pe Prunc în iesle
vegheat de Iosif şi Maria.

Şi ei au dus întâi anunţul
la bacii din împrejurime:
"Azi s-a născut Mântuitorul
cel coborât din zări sublime!"

"Dar L-aţi văzut?", întreabă unul
cu faţă şi priviri semeţe.
"Desigur, e acolo-n iesle
şi-i ne-ntrecut în frumuseţe!"

"Eu nu pot crede una-două!
Vreau mărturie serioasă.
O peşteră întunecată,
un grajd să-i ţină loc de casă? ! ... "

Şi Vestea zboară mai departe
înfiorând toată cetatea.
Irod, tiranul ros de teamă,
şi-arată grabnic răutatea.

Şi-astfel Rahela-şi plânge fiii.
E-un râu de sânge la Efrata.
Dar vine ziua când irozii
îşi vor lua cu toţii plata.

Dar pân'atunci mii de Rahele
pe mii de plaiuri vor mai plânge
a lor odrasle preaiubite
ce zac în pulbere şi sânge.

Şi Vestea dusă de păstorii
din Betleemul din Iudeea
cutreieră şi astăzi lumea
senină ca şi-n vremea-aceea.

Prietene, tu-asculţi Cuvântul
Sublimului ce umple zarea,
care-a venit ca Prunc în lume
ca să ne dea prin har iertarea?

Eşti tu un vestitor al păcii
spre alţii fără de zăbavă?
Îţi este inima o iesle
pentru Copilul sfânt din slavă?

E plină lumea azi de rele.
Tu du-te, deci, cu Vestea Bună
de vrei să ai în slăvi eterne
chiar de la Dumnezeu cunună!