A sosit o toamna iara,


A sosit o toamna iara, S-au scuturat iar trandafirii ,
Cu ei deodata a cata oara Incerc sa-mi numar si eu anii
.
Dar nu zambesc si nu ma bucur Caci anii frumosi au zburat
La fel asa cum zboara un flutur si cum se pierde in neant

S-a dus cu ei si tineretea,ce nu se-ntoarce nici o data
Sperantele...si frumusetea Se prabusesc parca de-odata...

Caci ANII care i-am trecut Mai multi sunt de cat cei din fata,
Si tot ma-ntreb daca-am stiut Ce scuta este a mea viata
...
Ma straduiesc necontenit sa nu pivsc cu nostalgie,
Caci deja am imbatranit si astept viata ce-o sa vie .

O, fericit cel ce cunoaste,ale Divinitatii legi,
Caci ori ce om care se naste Merge spre viata cea de veci...

Iar cand ajungi la batranete ,Ca fructul copt la vremea lui,
Ce a adunat la tinerete Va fi speranta orisicui.

Chiar floarea ce se vestejeste Si-i cad petale la pamant,
Abia atunci fructul rodeste,Sperantele nu-s duse in vant.

Caci asta-i viata, trecatoare,Cu totii mergem spre mormant,
Dar este o viata viitoare, Ce-apregatit-o Domnul Sfant .

Pentru aceasta te sileste,sa ai sperante zi de zi,
Caci... ce aicia vestejeste ,In ceruri sus va inflorii...Amin.