Doar Tu îmi ești

Doar Tu îmi ești lumina vieții,
Fitilul, care arde neîncetat.
Îmi ești uleiul, în opaițul de humă,
Și faci ca drumul, să-mi fie luminat !

Doar Tu îmi ești a vieții pâine,
Ce îmi astâmpăr, foamea de adevăr.
Tu ești și bob, și rădăcină,
Ești ca dulceața, fructului de măr.

Doar Tu îmi ești mireasma vieții,
Nectarul, florilor de mac.
Prin Tine, mă trezesc cu bucurie,
În zorii dimineții, ce încă dorm și tac.

Doar Tu îmi ești pe valul vieții,
Un țărm, la care vreau să-ajung.
De-s hăituit, de vulpile viclene,
Privind în sus, prin Tine le alung.

Doar Tu îmi ești portarul care,
Deschizi cu drag, acelor care bat.
Dar câți de mulți, au rătăcit cărarea,
Pierzându-se în mulțimea, pe drumul lung și lat.

Deși voi întâlnii, iar pânze de păianjen,
Ce-ademenesc că-s moi, în laț ca să mă prindă,
Înlătur teama morții, credința mă împinge,
La Domnul voi găsii, o mână să-mi întindă.

Viorel Balcan 30 august 2013