Cred că de-aceea m-am născut și am venit pe lume,
să spun două cuvinte doar: IUBIREA ȘI-AL TĂU NUME!
Toți spinii care m-au ascuns se vor usca odată
și umbra ce m-a odihnit va trece-ndepărtată
și căile pe care-am mers odată vor fi-uitate
și semnele ce le-am lăsat vor fi pierdute toate...

Și iarba unde-am odihnit odată-o să se-usuce
și ochii mei se vor goli și toate se vor duce...
Dar cele două vorbe dragi: Iubirea și-al Tău Nume
vor străluci pe veci frumos, cu nici un soț pe lume.
Cred că de-aceea m-am născut să aflu-aceste două
și să le cânt de mii de ori cu-o harfă tot mai nouă.

Și mii și mii de versuri noi de fiecare oră,
s-arat acelorași comori o altă față rară...
Să aflu-acelorași frumseți o altă încântare,
să-ntorc spre-aceeași nori privind mereu din altă zare,
s-aduc mereu în alții ochi acea sfințită sete
ce poate inima c-un imn și-un colț de rai s-o-mbete.

S-aduc mereu în alții dor de Țara Promisiunii,
să facă alți fii fericiți atingerea Minunii...
Și pentru-acestea am să mor, căci viața care vine
de mii și mii de mii de ori mai dulce mi-e... știu bine!
Cred că de-aceea m-am născut și am venit pe lume
să spun două cuvinte doar: IUBIREA și-al TĂU NUME! ... .