- Apocalipsa 9:1 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii adâncului
- Apocalipsa 9:2 şi a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
- Apocalipsa 9:3 Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului.
- Apocalipsa 9:4 Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
- Apocalipsa 9:5 Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei când înţeapă pe un om.
- Apocalipsa 9:6 În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei.
- Apocalipsa 9:7 Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
- Apocalipsa 9:8 Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
- Apocalipsa 9:9 Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai care se aruncă la luptă.
- Apocalipsa 9:10 Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.
- Apocalipsa 9:11 Peste ele aveau ca împărat pe îngerul adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”.
Necuvântătoarele văd îngerii?
Autor:
Laura Daniela Marinau
|
Album:
Despre îngeri
|
Tematica:
Copii
Resursa adaugata de loredanam in 10/09/2013
Resursa adaugata de loredanam in 10/09/2013
Referințe
O cățelușă văzând în om, pe îngerul(duhul) omului
Veneam spre casă bucuros,
Trudit după alergătură,
Când m-a oprit la scară, jos,
O cățelușă, cu ceva în gură.
Chiar mi s-a așezat în cale,
Mișca din coadă, scheunând,
Când mi-a lăsat lângă picioare
Un cățeluș... mort de curând.
„O, biată mamă întristată,
-Ca Griva a lui Darie cel desculț-
Ai venit să fii consolată,
Căci ți-au ucis puiul micuț... ”
Am mângâiat-o și voiam să plec:
Cățeaua mă privea cu jale,
Cu trupu-i, mă oprea să trec,
Și iar mi-a pus puiul în cale.
Cu ce nădejde insista? Dorea
Să iau cățelul, să i-l înviez?
Așa adânc în ochii mei privea,
Sau ea vedea ce eu abia visez?
Credea în mine, om, că aș fi zeu?
Că-i Sunamita lângă Elisei?
Îl ruga, oare, pe îngerul meu,
Pe care îl vedea cu ochii ei?
Ați auzit cum prezic câinii
Moartea stăpânului iubit?
Urlă, oare, la îngerul morții?
Dar și cutremure presimt...
Nu doar ei, ci și alte-animale
Dezastrele le prevestesc:
Înainte de scufundare,
Guzganii, nava părăsesc.
Sunt ființe cu suflet, n-au duh,
Nu profețesc prin Cel Sfânt,
Văd îngerii nimicirii-n văzduh?
Căci fug, în loc sigur se-ascund!
Da, animalele-au venit la Noe
Să scape de potop-în număr mare,
El a ales perechile în voie,
Toate simțeau că-n arcă-i salvare!
Dintre oameni, Ioan și David
Au văzut îngerul nimicirii:
Cu sabia spre popor, ucigând,
Și-au relatat pe pagina Scripturii...
~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~.
Dar cățelușa tot privea în sus. .
Îl implora, trist, pe îngerul meu?
„O, biet animal, n-am puteri ca Isus,
O, dac-aș fi în Duh cu Dumnezeu! . .”.
O trezire, cu toți ne-am dori,
Să înviem copii, nu doar căței!
Dacă de „eu” ne-am goli,
Am vedea îngeri, ca Elisei!
Veneam spre casă bucuros,
Trudit după alergătură,
Când m-a oprit la scară, jos,
O cățelușă, cu ceva în gură.
Chiar mi s-a așezat în cale,
Mișca din coadă, scheunând,
Când mi-a lăsat lângă picioare
Un cățeluș... mort de curând.
„O, biată mamă întristată,
-Ca Griva a lui Darie cel desculț-
Ai venit să fii consolată,
Căci ți-au ucis puiul micuț... ”
Am mângâiat-o și voiam să plec:
Cățeaua mă privea cu jale,
Cu trupu-i, mă oprea să trec,
Și iar mi-a pus puiul în cale.
Cu ce nădejde insista? Dorea
Să iau cățelul, să i-l înviez?
Așa adânc în ochii mei privea,
Sau ea vedea ce eu abia visez?
Credea în mine, om, că aș fi zeu?
Că-i Sunamita lângă Elisei?
Îl ruga, oare, pe îngerul meu,
Pe care îl vedea cu ochii ei?
Ați auzit cum prezic câinii
Moartea stăpânului iubit?
Urlă, oare, la îngerul morții?
Dar și cutremure presimt...
Nu doar ei, ci și alte-animale
Dezastrele le prevestesc:
Înainte de scufundare,
Guzganii, nava părăsesc.
Sunt ființe cu suflet, n-au duh,
Nu profețesc prin Cel Sfânt,
Văd îngerii nimicirii-n văzduh?
Căci fug, în loc sigur se-ascund!
Da, animalele-au venit la Noe
Să scape de potop-în număr mare,
El a ales perechile în voie,
Toate simțeau că-n arcă-i salvare!
Dintre oameni, Ioan și David
Au văzut îngerul nimicirii:
Cu sabia spre popor, ucigând,
Și-au relatat pe pagina Scripturii...
~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~.
Dar cățelușa tot privea în sus. .
Îl implora, trist, pe îngerul meu?
„O, biet animal, n-am puteri ca Isus,
O, dac-aș fi în Duh cu Dumnezeu! . .”.
O trezire, cu toți ne-am dori,
Să înviem copii, nu doar căței!
Dacă de „eu” ne-am goli,
Am vedea îngeri, ca Elisei!
Ideea mi-a dat-o unchiul meu, care mi-a spus întâmplarea cu cățelușa. Despre extraordinarul „instinct” al animalelor de a „presimți” cutremurele și alte catastrofe(tsunami) cu o oră înainte, sigur ați auzit... De aceea s-au adăpostit de bunăvoie animalele toate, în arca lui Noe! Cred că, de fapt a avut probleme că erau prea multe care doreau „cazare” în arcă...Deoarece seismografele nu anunță decât cu câteva minute mai devreme un cutremur, cred că animalele îi văd realmente, pe îngerii nimicirii în acel loc. Înainte de moartea stăpânului, cred că văd îngerul morții deasupra casei, (cum a văzut un profet pentru o familie la care era gata să le explodeze casa, dar au scăpat, fiindcă au crezut avertismentul). Și toți ați auzit, cred, de șobolani ce nu pleacă cu vasele ce se vor scufunda. De unde știu, oare? Cred că sunteți de acord că zărirea îngerilor nimicirii e singura explicație plauzibilă. Altfel, prea ar fi șobolanii și câinii mai spirituali decât marea majoritate a oamenilor!..
Trimiterea la „Desculț” de Z.Stancu se referă la episodul cu cățeaua Griva care se-ntorcea cu puii omorâți (de stăpâni), acasă. Nu știm de ce-o făcea, poate din instinct matern, crezând că puii erau vii, sau.....
Statistici
- Vizualizări: 2045
- Export PDF: 66
- Comentarii: 7
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Filipeni 3:10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
male. Domnul să te binecuvinteze, sora Loredana dragă, mereu aduci mesaje noi și interesante.
Cântecul despre câine
Zorii când porniră neaua,
În cotlonul său de ani
A fătat șapte cățeaua
Cățelandri roșcovani.
Până-n seară mângâindu-i
Ea i-a lins și netezit,
Pe sub coastele-aburinde
Picura omăt topit.
În amurg când vrea găina
În coteț un loc ascuns
A venit ursuz stăpânul
Și coteii-n sac i-a pus.
Și din urma lor smerită
Prin troiene-a alergat...
Mult timp apa înnegrită
Nu s-opri din tremurat.
Când ea se târî spre casă
Tot lingânduși pașii grei
Văzând Luna luminoasă
O crezu-un cățel de-al ei.
În albastra înălțare
Scheuna cu-atâta dor
Însă Luna după zare
S-a ascuns nepăsător.
Mută ca după pomana
Când i-au dat o piatră-n râs
Picură din ochi sărmana
Aurite stele-n nins.
Sincer, temele poeziilor D-voastră, cel puțin mă miră. Personal în cap nu mi-a trecut nici odată așa întrebări. Dumnezeu să Vă binecuvânteze.
De aceia, și Dumnezeu este supărat pe noi, că demult, tare demult l-am părăsit.Cînd dragoste nu e, nimic nu este. Fie ca bunul Dumnezeu, să lumineze mintea celor înaite de a da votul final [în general mă refer ], și fie ca rugăciunule celor puțini, să înoiască dragostea Lui față de poporul român. Cu respect, pentru versuri vă mulțumesc în Numele Domnului .
Este mai mult decit ne putem explica!
Multumesc pentru ca mi-ati citit poezia si pentru comunicarea prin comentarii si pentru notarile generoase pentru lirica mea cam exotica!