BUCURIA MÂNTUIRII

Tresaltă inima în noi
C-am fost aduși pe calea dreaptă,
Că știm ce-i Viața de apoi,
Că nu ne-nvinge vreun puhoi
Și nici amăgitoarea șoaptă.

Ce fericiri, ce exaltări
Trăim de când în viața noastră
Au fost plantate sfinte stări,
De când spre necuprinse zări
Deschidem, veseli, o fereastră

Nicicând nu vom uita! Nicicând!
Acel moment cu revelații
Când a venit Păstorul blând
Cu glasul Lui așa plăpând
Să ne insufle aspirații...

Și astfel nu simțim un gol
În suflet sau în conștiință
Urmându-L, zilnic, benevol
Nu vom ajunge în Șeol
Ci vom gusta din biruință.

Trăind un ideal sublim
Suim pe trepte cu-ndrăzneală
În Fiul noi ne odihnim
Și noi înviorări primim
C-așa-i cu El în sfânta Școală.

Când unde de-ntristare vin
Alin dă dulcea melodie
O apăsare, un suspin
Ne amintesc de un destin
Ce se răsfrânge-n veșnicie.

Lăuntrul tot fiind cuplat
Cu mediul de-unde harul vine
Transpuși suntem într-un Palat
Unde Stăpânu-a instalat
Decoruri în culori senine.

Mergând pe cale însoțiți
De Cel ce-a-nvins împotrivirea
Suntem în El adăpostiți,
Suntem atât de fericiți
Că ne atinge cu privirea.

George Cornici/6 Septembrie, 2013