Parcă-ncremeniră-n aer
Razele cu luminișul
Din a nourilor caier
Când o iau de-a curmezișul.

Le privesc nedumerite
Glasurile verzi trecute
Ce-și simt zile arămite
În argint de brume mute.

Pipăiesc cu sfiiciune
Cu-aripi păsările cerul
Din mijlocul lui răpciune
Pregătind clipa plecării.

Apa râului sleită
Zboruri prăbușite prinde
Și le duce obosită
Ca ecouri din armindeni.

Scapă cântecele note
Din căderile de file,
Mulțămite râd ciubote
C-au fost scoase iar la zile.

„Doamne! - zic - încă o toamnă
Cu tristețile mâhnirii
Ce-ncruntată îmi condamnă
Persistențele iubirii.

Mi-or cădea clipele-n ore,
Orele în săptămână
Și voi cere aurore
În speranță să rămână.

Mi s-or scurge vise stranii,
Aspirații minunate,
Iar din promoroacă anii
Spun cuvinte înghețate.

Vor începe iar să toarcă
Basme palide în spuse
Timpii că or să se-ntoarcă
Ca și păsările duse.

Că pe cercuri anuale
Sau inele de logodnă
Vremea cu picioare goale
Va veni din nou în modă.

Vor cânta pe scene piese
Cu o clasică-n muniții
Și mirese, și mirese
Pofticoase în ambiții.

Frunzele s-or reîntoarce
Ca și aripi în lumină...
Dar eu, Doamne, ce voi face
Într-un veac atât de tânăr?!”