Revenirea acasă

Revino, fiu ce-ai fost pierdut
La Tatăl tău care te-aşteaptă,
A cărui inimă mult L-a durut
Decizia ce-ai luat nedreaptă,
De-a pleca-n ţara depărtată!

De-acolo, din jalnica treaptă
Unde ani buni ţi-ai petrecut -
Ţi-ntinde Tatăl mâna dreaptă
Să te întorci sub al Său scut,
Ca-n anii dragi, de la-nceput!

Revino! -i chemarea duioasă,
'Napoi, la vatra ce-ai părăsit,
La părinteasca-ţi dragă casă,
La locul scump şi prea iubit,
Ce-n harul sfânt, e pregătit!

Căci Tatăl bun, ce te-a dorit
Cu mâna streaşină, să vază,
Când va veni-al Său fiu pierit
Să-l pună oaspete la masă
Aşteaptă-ncă... să vii acasă!

Revino, e dulcea-I chemare,
Prin dragostea ce n-a-ncetat
Ca zi şi noapte, în aşteptare
Să te dorească, cu-n oftat,
Pentrucă tu, te-ai depărtat!

Pe căi prea multe-ai alergat
Şi le-ai trăit în neascultare,
Şi ca alt om te-ai comportat
Pe-a timpului tristă pierzare,
Uitând al Tatălui dor mare!

Flavius Laurian Duverna
12 septembrie 2013