Flutură frunza stejarii
Petrecând un vânt ce trece
Jumătate în visare,
Jumătate vreme rece.

Rece petrecând prin frasini,
Trist ca oful de turtucă
Întinzând marșrute trase
Să le treacă voci de ducă.

Ducă de la plaiul verii
Semănat cu ochi de floare
Pe-orizontul depărtării
Ce-n mijloc de vise doare.

Doare-o mută despărțire
Din tărâm plin de petale
Când, pierdut din fericire,
Nu mai crezi de altu-n cale.

Cale dusă și străină
Care doar plecarea știe
Din poiana în lumină
Într-o lume azurie.

Azurie, neștiută
Necunoașterea așteaptă,
Iar mirozna de cucută
Tot se strigă că e dreaptă.

Dreaptă e că numai cheamă
Fără să te întâlnească
În smeririle de mamă
Lângă-o vatră bătrânească.

Bătrânească cu durerea
Despărțirilor de toamnă,
Cu oftarea, neputerea
Când rămasul se condamnă.

Condamnările-n rămâneri
Neplecărilor fidele
Ce-s pierdute-n gol de stâne
Pline-n plânsete de stele.

Stelele căzute-n humă
Din înaltul cu soborul
Pe-unde păsări acum drumul
Îl bătătoresc cu zborul.