- Apocalipsa 20:1 Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia adâncului şi un lanţ mare.
- Apocalipsa 20:2 El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.
- Apocalipsa 20:3 L-a aruncat în adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.
- Apocalipsa 20:4 Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
- Apocalipsa 20:5 Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.
- Apocalipsa 20:6 Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
Înger sau duh
Autor:
Laura Daniela Marinau
|
Album:
Despre îngeri
|
Tematica:
Evanghelizare
Resursa adaugata de loredanam in 15/09/2013
Resursa adaugata de loredanam in 15/09/2013
Învățături din Sfânta Carte
Ne cer să medităm la duhuri:
De Petru, ni se spune-n „Fapte”,
Cum a fost izbăvit din lanțuri,
Mergând, apoi, la locu-Adunării,
De Roda-slujnica fiind auzit,
Frații, neștiind minunea salvării,
Au zis că îngeru-i ar fi venit!
Dar, îngerii buni, gărzi din văzduh,
Nu joacă feste, nu-s impostori!
Frații-au crezut că-i Petru doar duh,
Nu că-i la uși un celest păzitor!
Prin partea noastră îngerească,
Avem fereastră către infinit!
Putem privi în patria cerească,
Credem, iubind pe Fiul Preamărit.
Cum ne-am ruga în duh și-n adevăr,
De n-am avea în suflet -duhul?
Cum ne-am întoarce la Mântuitor,
Fără să știm că El e Adevărul?
Isus zicea, de îngerii pruncilor:
„Văd pururi Fața Tatălui Ceresc”
Deci, sunt chiar elita oștirilor,
Cei care pe copii îi ocrotesc!
Dar cât de diferit, de slab să fie
Îngerul meu, față de cei de-afară?
Pentru ei, sunt o dramă vie,
Până când duhul de trup se separă!
Când duhul meu îngeri va egala-
Ca vasele comunicante,
Plină de Duh Sfânt, vie, voi umbla:
Aceasta e reala libertate!
Citim că saducheii nu credeau
În înviere, nici în duh sau înger,
Dar fariseii le mărturiseau
Pe amândouă tainele din cer.
Și astăzi sunt modernii saduchei,
Care nu cred că omul ar avea
O parte veșnică, (nu-s toți atei!)
Dar, fără spirit, cum am învia?
Duhul nostru, viu este pururi,
La nașterea din nou-înnoit,
Dar avem efemere trupuri,
Iar sufletu-i cu corpul unit.
Duhul sau îngerul e suflul
Primit din Domnul, la creație,
Căci omul are-n rai Izvorul,
Și poartă Chipul Sfânt prin Grație!
Cred unii că-i Învierea, prin Har:
Starea duhurilor de mântuiți,
Care se-odihnesc, trudiți sub Altar,
Dar, adormiți sunt acei fericiți!
Se crede în Mileniul. . contemporan,
Că sfinții în cer, de-acum domnesc,
Că ar fi legat, în Adânc, Satan!
Că morți fericiți- rugi- ne mijlocesc (?).
Pentru Tatăl și Isus Înviat-
-Care-I Domn dătător de Viață-
Morții sunt vii, în rai sau în iad,
Să nu-i chemăm, El ne învață!
Nu-i destul, un suflet sub altar
Să fie, și-a ajuns la înviere,
Căci Domnul înnoi-va trupul, chiar
Al celui mântuit, cu-a Sa Putere!
Fericiți cei ce mor în Isus!
Dar corpul nu li-e azi regenerat,
Doar sufletul, în odihna de sus,
Și-așteaptă un trup înviat!
Când trâmbița va răsuna,
Domnul va coborî pe nori,
Toți morții sfinți vor învia,
În trupuri de nemuritori!
Cei care predică de-nviere-
-Că i-ar fi sosit, demult, vremea-
Distrug credința unora,
Vorba lor sapă-n Trup cangrena. .
Ei nu-nțeleg, căci vor învia
La final, pentru judecată,
În fața Tronului alb vor sta,
Vor regreta, că n-au crezut, odată.
Fericiți și sfinți -cei ce-au parte
De întâia, în trup, înviere!
Asupra lor, a doua moarte
N-are în veci, nici o putere!
Amin!
Ne cer să medităm la duhuri:
De Petru, ni se spune-n „Fapte”,
Cum a fost izbăvit din lanțuri,
Mergând, apoi, la locu-Adunării,
De Roda-slujnica fiind auzit,
Frații, neștiind minunea salvării,
Au zis că îngeru-i ar fi venit!
Dar, îngerii buni, gărzi din văzduh,
Nu joacă feste, nu-s impostori!
Frații-au crezut că-i Petru doar duh,
Nu că-i la uși un celest păzitor!
Prin partea noastră îngerească,
Avem fereastră către infinit!
Putem privi în patria cerească,
Credem, iubind pe Fiul Preamărit.
Cum ne-am ruga în duh și-n adevăr,
De n-am avea în suflet -duhul?
Cum ne-am întoarce la Mântuitor,
Fără să știm că El e Adevărul?
Isus zicea, de îngerii pruncilor:
„Văd pururi Fața Tatălui Ceresc”
Deci, sunt chiar elita oștirilor,
Cei care pe copii îi ocrotesc!
Dar cât de diferit, de slab să fie
Îngerul meu, față de cei de-afară?
Pentru ei, sunt o dramă vie,
Până când duhul de trup se separă!
Când duhul meu îngeri va egala-
Ca vasele comunicante,
Plină de Duh Sfânt, vie, voi umbla:
Aceasta e reala libertate!
Citim că saducheii nu credeau
În înviere, nici în duh sau înger,
Dar fariseii le mărturiseau
Pe amândouă tainele din cer.
Și astăzi sunt modernii saduchei,
Care nu cred că omul ar avea
O parte veșnică, (nu-s toți atei!)
Dar, fără spirit, cum am învia?
Duhul nostru, viu este pururi,
La nașterea din nou-înnoit,
Dar avem efemere trupuri,
Iar sufletu-i cu corpul unit.
Duhul sau îngerul e suflul
Primit din Domnul, la creație,
Căci omul are-n rai Izvorul,
Și poartă Chipul Sfânt prin Grație!
Cred unii că-i Învierea, prin Har:
Starea duhurilor de mântuiți,
Care se-odihnesc, trudiți sub Altar,
Dar, adormiți sunt acei fericiți!
Se crede în Mileniul. . contemporan,
Că sfinții în cer, de-acum domnesc,
Că ar fi legat, în Adânc, Satan!
Că morți fericiți- rugi- ne mijlocesc (?).
Pentru Tatăl și Isus Înviat-
-Care-I Domn dătător de Viață-
Morții sunt vii, în rai sau în iad,
Să nu-i chemăm, El ne învață!
Nu-i destul, un suflet sub altar
Să fie, și-a ajuns la înviere,
Căci Domnul înnoi-va trupul, chiar
Al celui mântuit, cu-a Sa Putere!
Fericiți cei ce mor în Isus!
Dar corpul nu li-e azi regenerat,
Doar sufletul, în odihna de sus,
Și-așteaptă un trup înviat!
Când trâmbița va răsuna,
Domnul va coborî pe nori,
Toți morții sfinți vor învia,
În trupuri de nemuritori!
Cei care predică de-nviere-
-Că i-ar fi sosit, demult, vremea-
Distrug credința unora,
Vorba lor sapă-n Trup cangrena. .
Ei nu-nțeleg, căci vor învia
La final, pentru judecată,
În fața Tronului alb vor sta,
Vor regreta, că n-au crezut, odată.
Fericiți și sfinți -cei ce-au parte
De întâia, în trup, înviere!
Asupra lor, a doua moarte
N-are în veci, nici o putere!
Amin!
M-a mișcat ce spunea Pavel: „din pricina nădejdii în învierea morților sunt dat la judecată”. De atunci, evreii făceau distincție între revenirea pentru un timp, la aceeași viață biologică, (așa cum au fost fiul Sunamitei, Lazăr) și învierea trupurilor morților la sfârșitul istoriei, care este ca Învierea Domnului Isus. Chiar dacă unii se temeau de duhurile (îngerii) decedaților că ar putea bântui, ei știau că nu aceea ar fi Învierea.
Cei care „văd” tot soiul de „sfinți” Nectarie bântuind prin București și pe Maria arătându-se pe nu știu unde, pretind că aceia ar fi înviați deja, vin cică din cer, nu-s stafii (adică demoni, pur și simplu), și răstoarnă credința unora. Pentru ei, Isus Înviat ar fi tot ca aceste arătări? Dar Isus a înviat în trup, slavă Lui în veci!Și este Dumnezeu binecuvântat în veci și Viață Veșnică!
Lui Timotei, Pavel îi spunea despre Imeneu și Filet„ care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că și venit învierea și răstoarnă credința unora”( 2 Timotei 2: 17-18). Trupul, care în această poezie e cu majusculă, este Biserica, Trupul lui Cristos!
Statistici
- Vizualizări: 1965
- Export PDF: 66
- Comentarii: 5
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
E doar ''depresia poetica'' bacoviana. Nu sunt suparata dar nu dau ''apa la moara unora care ar intelege gresit. Ai ascultat albumul meu muzical''Roua pentru suflet''? Te adaug la preferatii auditori!Mi-am dorit mult sa te cunosc personal. Vocea ta m-a convinss;esti o luptatoare si mai ales o invingatoare.Le-am pus pe cele doua alaturi de ceea ce scri si m-am bucurat mult. Sunt la Constanta la sora mea si daca trec ziua prin Craiova, te anunt,numai bine!
binecuvinteze pe mai departe, sora Loredana dragă, cu Lumină și pricepere sfântă.