Focuri de apus se toarnă
În șoptirile de arbori
Că-nfloresc povești de toamnă
Cu parfum uscat de iarbă.

În culori de asfințire
Firea-ntreagă se inundă
Versurile de iubire
Curg pe râu undă pe undă.

Nu știu ce ar vrea să spună
Ce le-ncântă, ce le doare
Când în nimb sau în cunună
Se duc păsări călătoare.

Despărțirea necunoașteri
Seamănă-n dureri de ruperi
Aripile - de la nașteri,
Înflorirea - de la nuferi.

Foile se pierd din brațe
În culegeri de troiene,
Iar păianjeni prinși în ațe
Zboară-n văi aeriene.

Domolindu-și transparența
Cântecele verii seacă
Prin umbrare iar prudența
Se mărește câte-oleacă.

Și tăcerea-i mai tăcere,
Iar mâhnirea e mai tristă
Fremătarea-n adiere
Se preface și asistă.

Brumărelul îmi șoptește
Argintiri pe lângă tâmple
În desprinderi, omenește,
Mai aștept ce-o să se-ntâmple.

Îmi cad gânduri ca și frunze,
Plutesc visele de aur
Ca un vaiet de cobuze,
Ca un geamăt de centaur.

Vremea încă mă-ncovoaie
Pustiit rămân și singur
Dorurile-n evantaie
Și-au oprit pornirea lângă.

Duhul doar zboruri înalță
Ridicându-le-n lumină
Înspre-o nouă dimineață
Dintr-o patrie străină.

Și mă smulge din prinsoarea
Firelor cu-argint legate
Străjuiesc ce închisoarea
Ce-mi sugrumă-n libertate.

Mă ridic încă molatic
Să prind drumul cu piciorul
Și în vinele-mi, sălbatic,
Sângele-mi pulsează zborul.

Scutur paginile-n lege,
Ies din toamna strânsă-n cruce,
Iar oftările betege
Au rămas pe loc năuce.

Sufletul ar vrea să strige:
”Doamne,-a câta,-a câta oară
Îmi vin toamne de religii
În Credința-n primăvară.

Îmi pierd flori, îmi pierd seninul,
Risipesc frunzișul verde
De mă bate cu veninul
Timpul aspru în monede.

Și de aur, și de-oțele,
Și de bronz, și de aramă
De mă doare crunt sub ele,
Când Cuvântul Tău mă cheamă.

Purpurii autumnale
Sângele Tău Sfânt desface
Să trăiesc pășind pe Cale
Plin de viață și de pace.

Raze slabe să-mi dea vrerea
Cu zgârcenie să spuie
Să-mi trec pasul prin durerea
Și mirozna de gutuie.

Să mă duc trecând veleatul
Peste zare înainte
Mereu altul, mereu altul
Și în zile, și-n cuvinte.

Renăscut încă odată
Din destinele umile -
Viață nouă și curată
Prin căderile de file.