Bogăția

Cu un aer de sultană,
Îmbrăcată cu zorzoane,
Și târându-și după dânsa,
Garderoba cu paltoane,
Peste masă-ntinse mâna,
[ Fără-un scop de rea voință ]
Și cu-n zâmbet de prințesă,
Vru’ să facem cunoștință.

,, Cum vă merge ? mă-ntrebară,
Doamne ce-o aveam în față.
[ Și mă întrebam în sine,
De-i cinstită, sau vreo hoață. ]
,, Sunt chiar bine ! îi dau răspunsul ;
Pe un ton cam gâtuit.
[ Și priveam la poala lungă,
Și la voalu-i aurit. ]

,, Eu sunt doamna Bogăția !’’
[Se prezintă ea frumos. ]
,, Eu, modestul ca și alții ! ’’
Încântat ! răspund de jos.
Vreau să îți propun un lucru ;
Dacă vrei să mă auzi.
E pe bune-a mea ofertă,
Să nu-mi spui că mă refuzi.

Vreau să-ți vând astăzi rețeta,
Să devii foarte bogat.
Sau preferi să rozi pesmetul ,
Și să fii un tip sărac ?
Uită-te ce car cu mine ;
Bani, plăceri, zorzoane stivă,
Pot să ți le dau și ție,
Sunt a mele, sunt o divă !

Insista de zor domnița,
Arătându-mi la oferte,
Ca afișele lipite,
Ce-s pe garduri și perete.
Își chemă și sub-alternii,
Să-mi distragă și auzul,
Când la colț își dau din coate,
Lăcomia și abuzul.

Îi răspund șarmantei Doamne;
,, Văd că oferta-i tare bună !
De îmi gâdilă-interesul,
Ca și notele din strună.
Dar vă-ntreb, frumoasă Doamnă ;
Ca să fiu curat în cuget,
Ce ofertă îmi aduceți,
Pentru inimă, și suflet ? ’’

,, Care inimă, ce suflet ?
Nu-înțeleg, ce tot vorbiți.
Spuneți clar că nu vă pasă,
Și că oferta n-o doriți.
Am venit să-ți vând rețeta,
Ce e scrisă ca la carte.
De dorești alte oferte,
Cată-le în altă parte.’’

Și-a plecat cam supărată,
Doamna cu al ei alai.
Neînțelegând refuzul,
Ce l-am dat pe-un colț de rai.
Nu-i nimic. Va spune dânsa;
Am pe listă mulți adepți.
Nu sunt toți modești ca dânsul,
Sunt și alții mai deștepți.

Bogăția este mana,
Pentru trupul muritor.
Nu e veșnică ca raiul,
Unde-avem un Salvator !
Bogăția-i trecătoare,
Nu-i salvare pe pământ.
Dar acei săraci cu Duhul,
Sunt bogați în Duhul Sfânt !

Viorel Balcan 10 septembrie 2013