Îngerii, creați primii,
Trebuia să existe,
Fără ei, ordinea lumii
Nu putea să reziste.

Apăruți la-nceput,
Odată cu stelele,
Din Suflul Celui Sfânt,
Alcătuiesc oștile!

Au felurite daruri
Și slujbe-n Cer și-n lume,
Sunt de mai multe ranguri,
Chemați de El pe nume!

Sunt îngeri mesageri,
Ca vestitul Gavril,
Și îngeri cavaleri:
Viteazul Mihail!

Arhangheli conduc oștile,
Iar sfinții serafimi,
Îi cântă laudele
Celui Ce stă pe heruvimi!

Există duhul morții,
Îngeri nimicitori,
Dar Îl slujesc cu toții
Pe Cel Ce-i Creator!

Slujba-n cortul Întâlnirii
Era după modelul ceresc:
Leviți cântăreți- serafimii,
Lăudau ca un cor îngeresc!

Perdeaua Sfintei Sfintelor
Avea îngeri, cu artă cusuți,
Iar capacul-Tron al chivotului:
Doi heruvimi în aur bătuți,

Amândoi, cu fața-ntoarsă
Unul spre-altul, iubitori:
Peste ei cobora Slava
Domnului Sfânt Al Oștirilor!

Preoții erau grupați în
Douăzeci și patru de cete,
Și, la fel de mulți bătrâni,
În Rai, Îi dau Lui cununi sfinte!

În ultima carte a Bibliei,
Citim de îngerul apelor,
Și tot din taina Apocalipsei,
Aflăm de îngerul focului!

Nu ne-am mira să existe
Îngeri ai pământului,
Ai celor opt planete,
Cum sunt și cei ai vântului!

Dar, cel mai sfânt cuvânt:
Fiul e, decât îngerii, mai sus!
Și S-a coborât pe pământ,
Să moară pentru noi, Domnul Isus!

-În Duhul Sfânt, dorind a privi,
Străbate cerurile, la sfârșit-
Îngerul Eternei Evanghelii;
Dar, Isus, pentru noi, S-a jertfit!

E Idealul nostru în viață!
Să fim ca îngerii de-aur,
Peste care cobora Slava,
Păzind al Poruncii tezaur...

Amin!