Cum faci de ești tot mai slabă
Și tot mai goală te arăți
La cei ce vin și te întreabă
De Cer și-a Sale frumuseți?
... Răspunde-atent și fără grabă:
Cum de-ai slăbit în calități
Și-ai îngropat a ta podoabă
S-o ții ascunsă de drumeți...?
De ce te întorci să fii iar roabă
Privind spre imoralități...?
De ce privești cu ochi de snoabă
La Plaiul Sfintei Eternități,
Vestindu-L să te afli-n treabă
Și propriul eu să ți-l răsfeți?
De ce trăirea ta înjgheabă
Atât de multe nedreptăți
Și dragostea-i doar o silabă
Dintr-un poem ce nu-l înveți...?
De ce-n umblarea ta neghioabă
Nu mai ții cont de Judecăți...?
De ce în „spic” ai doar o „boabă”
Și-n „țarină” numai scaieți?
Iubitul tău Mire te întreabă...
Răspunde sfinte-I fermități.

Zaragoza 09/06/2013
de Ioan Hapca (Ionică)