RUGACIUNEA

*
Rugăciunea e cheia, ce deschide cerul,
După care se luptă, să ne-o fure, infernul.
Rugăciunea s-o folosim fără zăbavă din plin,
Nici o clipă de ea să nu ne despărțim.

Ori de câte ori, răul, întunecă orizontul,
Noi rugăciunea să-nălțăm înfocată la Domnul.
Satan cu întreaga sa oștire duce luptă încinsă,
Noi cu rugăciunea ținem uşa cerului deschisă.

Cum păleşte noaptea sub strălucirea astrelor,
Lumina divină risipește negura tenebrelor.
Rugăciunile vii ce curg din zori până-n seară,
Alungă demonii nopţii, rup a fiarei gheară,

Zădărnicesc orice plan de vrăjmaş făcute,
Rugăciunile-n taină, chiar cu strigăte mute,
Deschid cerul cu ploaia binecuvântărilor.
Din Soarele veşnic curg razele îndurărilor.

Biruinţa luminii în inimă pace coboară,
În rugăciune dă inimii linişte interioară.
Pacea ce doar Domnul ştie şi poate s-o dea,
Dă drumul rugăciunii cu mulţumirea în ea.

Rugăciunea naşte în inimă credincioşie,
Şi sufletul găseşte, în sfinţire, armonie.
Rugăciunea ţine cerul neprihănirii deschis,
Şi în furtună niciodată nu stă cerul închis.

Regele veşniciei va opri furtuna îndată,
Va fi cu tine mereu, când eşti încercată.
Rugăciunea are mireasma divinului mir,
Smerenia aduce a primăverii eterne zefir.
Amin!