De eşti străin...

O! De eşti străin şi părăsit
În lumea plină de dureri,
Şi de simţi, că mângâieri
N-ai de la cine, de primit,
Să cugeţi că-i timp potrivit
În Isus, Domnul să speri!

De eşti străin şi peregrin
Din loc în loc, călătorind
Către o casă a ta tânjind
Cu sufletul de doruri plin,
Adu-ţi aminte, că străin,
Era şi Domnul tău dorind!

Şi El, din loc în loc, umbla,
Ca străin n-această lume,
Şi pentru faptele Lui bune
El, ce pe bolnavi îi vindeca
Şi celor dragi, iar îi reda,
N-avea capul unde-şi pune!

Şi-adese ori, El S-a culcat
Pe verdele covor de iarbă,
Şi roua-n picurii pe barbă
De multe ori, L-a deşteptat,
Şi lucru-astfel, Şi-a reluat
Să-nvingă rătăcirea oarbă.

Flavius Laurian Duverna
21 septembrie 2013