Copilul Meu, te-am cautat mereu pe uliti desfundate,
Caci intr-acolo ai plecat cand n-ai mai vrut sa imi fii frate
Ti-am tot vorbit de dorul Meu, de dragostea Mea pentru tine,
Dar ti-a placut mai mult s-auzi al lumii glasuri dulci, soptite
N-am renuntat sa te astept, si nici sa sper ca mai vii iara
Dorinta asta-mi bate-n piept, chiar daca e a mia oara
Si chiar de sufar pentru tine cand te privesc zdrobit si singur,
Eu sper ca astazi, sau ca maine iti vei schimba copile drumul
Pe-al aripilor lumi te poarta acum pacatul prin pustie
Si ai ajuns flamand si singur, dar tot nu te gandesti la Mine…
In casa Mea ti-am pus inelul si haina cea de sarbatoare
Si te asteapta si vitelul sa ti-l jertfesc pentru iertare
Eu sunt aici, la tine-acasa, n-ai ratacit destul, copile?
Iubirea mea in prag te-asteapta sa te cuprinda si pe tine.
Din cate ganduri ai in minte, alunga-le, te rog, pe toate,
Si-apoi opreste-te o clipa, sa-mi auzi soapta de chemare.
In pragul casei stau si astazi privind pe drum cum vine fiul
Si da, e zi de sarbatoare, caci pentru el se-ncheie chinul.
Iar viata lui de-acum incolo va fii traita in lumina,
Si bucuria cea din urma va fi sa aiba-n cer cununa.
Poezia a fost scrisa in 2010, cu ocazia concursului de poezie organizat de www.resursecrestine.ro, cu tematica: "Credinciosia lui Dumnezeu"