Când stau, Doamne, si mă gândesc la Tine,
Din miez de noapte până-n zori de zi,
Tu îmi vorbești în tainice cuvinte,
Și toată frământarea, Tu o știi…
Știi cand sunt jos, și când mă-nalț pe culme,
Și mă ridici atunci când am căzut;
Îmi dai lumina zorilor de mâine
Și o speranță fără de apus.
Mai mult ca astăzi, mâine-am să Te laud,
Căci zi de zi mai mult Te voi iubi;
Zăresc pe cer cununa mea de lauri,
Și aștept clipa când o voi primi…
Dar până-atunci, trăiesc cu bucurie,
Și mâinile spre cer mi le ridic,
Ca să îmi torni în inimă iubire,
Și să devin parte din infinit.
19.11.2008