E greu să fii prieten cu un sfânt
E greu să fii prieten cu un sfânt,
Căci doar prezenţa lui e o mustrare,
Chiar dacă nu-ţi aduce nicio condamnare,
Privirea lui senină, ca o sabie, te taie,
Şi mersul lui prea drept te încovoaie!
E greu să fii prieten cu un sfânt,
Când ai în mintea ta doar gânduri rele,
Când ai privirea aţintită în noroi,
Iar el îşi poartă fruntea printre stele.
E greu să fii prieten cu un sfânt,
Când patimi grele-n mintea ta se fierb,
Iar sfântul este doar un pui de cerb,
Ce-şi poartă singur pasul pe cărare,
Tânjind frumos după cereşti izvoare!
E greu să fii prieten cu Isus,
Când sfinte idealuri nicodată nu-s,
Când ne-am făcut ciomege din cuvinte,
Iar gândul este doar la ciorba cea de linte!
E greu să fii prieten cu Isus,
Dacă nu-s mâinile curate,
Dacă iubirea e-mpărţită-n jumătate
Şi la doi domni vrei să slujeşti tu, frate!
23.09.2013
Cornel Jigău
Îmi cer scuze că am folosit persoana a II-a singular "tu",cuvânt folosit doar din constrângere poetică.
Multe binecuvântări!
te binecuvinteze, frate Cornel.( să mă ierți că eu nu prea sunt că politețea între frați și surori, deși
nu am pregătire, am un atu, în vârstă.)