Când vieţile sunt bine ancorate,
pe Cel ce este Stânca Mântuirii,
Avem nădejdea vie, libertate
şi înălţări, pe aripa Iubirii,
Descătuşaţi de tina ce ne strânge,
de lacrimile curse-n suferinţă,
Vom exalta, căci s-a plătit cu sânge,
tot greşul săvârşit, cu-a Sa Fiinţă.

De ce să mai aducem jertfe-ntruna,
când noi avem un Domn, un Salvator?
Ne-a spus atât: Să nu pierdem cununa
şi să veghem, căci va veni pe nor,
Să stăm uniţi în Duh şi cu credinţa,
că promisiunea nu este deşartă,
Să-ngenunchiem în temere fiinţa,
ca să putem intra pe-a vieţii poartă.

Şi de-or mai fi-ncercări ce ne apasă,
iar jugul Lui apasă pe grumaz,
Prietene, El nicicând nu ne lasă,
să ne doboare veşnic un necaz,
Căci preţul e plătit, jertfa supremă,
odată s-a făcut, murind Mesia!
Te luptă să nu fii o anatemă,
căci la final, El îţi va da simbria!

26/09/13, Barcelona- Lucica Boltasu