Am învățat cândva să scriu...

Am învățat cândva să scriu
Și mai târziu am învățat
Să spun în scris ceea ce știu
Și doar ce știu cu adevărat
Fiindcă cuvântul taie-n viu...

M-am avântat și-am scris mereu
Cu-a firii pană în vâltoare...
Până-am aflat că Dumnezeu
Mi-a scris Porunci nemuritoare
Să-mi schimbe al inimii traseu...

Și-am înțeles că-i timpu-n care
Chiar Domnul vieții să îmi scrie
A Sale Legi nemuritoare
În inimă-mi, ca ea să-I fie
Supusă-n veci și-ascultătoare...

Acum mă lupt să învăț iubirea
Și parcă nu prea reușesc...
Mă înnăbușă nedumerirea
Când cei ce zic „iubim!” lovesc
Tuflind sub „legi” neprihănirea.

Am fost rănit de aceia care
Le-am pus inima mea pe prag...
Și-am învățat că cel mai tare
Rănește cel ce ți-e mai drag
Dar harul Domnului e mare...

Am încercat să merg spre Țintă
Și-am tot căzut frânt pe cărare
Neștiind cum poate fi înfrântă
Firea cea veche, obositoare,
Ce zilnic sufletu-ți frământă...

O, am fost de multe ori înfrânt,
Dar m-am sculat din nou la luptă...
Și-am învățat că Duhul Sfânt
Îmi dă putere neîntreruptă
Când eu Îi dau încrezământ...

Am mers prin valuri și prin vânt
Și-am învățat că din momentul
În care tu te vezi înfrânt,
Mergi încă mult și birui vântul
De spune Domnul un Cuvânt...

Și-am învățat că n-are rost
Să ieși la orice fel de lupte...
Când stai în rugă „la adăpost”
Dușmanii, Domnu-o să-i înfrunte
Și îndată parcă nici n-au fost...
* * *
Și-am învățat a nu ceda
La vântul greu de vorbe rele
Ce viața întreagă-ți pot schimba
Într-un tumult de zile grele...
Căci Domnul pace-ți poate da
Și har de-a trece demn prin ele.

19/09/2013*Ioan Hapca
(Zaragoza)