O zbatere de aripi e gândul meu ades
Ce urcă-apoi coboară din munte către șes.
Se suie să cunoască unde a început
Iubirea să plătească un greu și scump tribut.
Coboară să pătrundă în fila Bibliei
Să înțeleagă jertfa și sensul Dragostei.
Același drum îl face o dată și-nca-o dată;
Uitarea să nu-și pună amprenta niciodată,
Ci-n minte să păstreze al Dolorosei pas
Și lacrima Golgotei și al Iubirii glas...
O zbatere de aripi e gândul meu senin
Ce tremură-n văzduhul albastru, cristalin.
Alege să coboare ca-n minte să strecoare
Durerea veșniciei pe lemn și să-nfioare
Inima, ce-i cuprinsă de-atâtea amintiri
Să stăruie-n jertfirea acestei mari Iubiri.
Galati,
Cristina Magdalena Francu
Apreciez intotdeauna sinceritatea, vorba spusa fara ocolisuri sau doua intelesuri. Realizez ca "lucrarea" mea nu e in van, ca nu scriu de dragul scrisului. Dumnezeu imi cunoaste lucrarea.
te răsplătească, sora Cristina.