Sufletul mi-e plin de bucurIe,
Când rostesc numele Domnului;
Totu-n mine capată armonie,
Şi aştept cu drag venirea Lui.

Chiar de trec prin valea umbrei morţii,
Ca un miel, în calea lupilor!
Dorul după patria vieţii,
Mă leagă de-al meu Mântuitor.

Prin răbdarea avută-n suferinţă,
Izvorâtă din sfânta credinţă;
V-om putea să naştem pe pământ,
Fii Domnului Isus Cel Sfânt.

Şi-atunci, lumea, prin noi v-a cunoaşte,
Pâinea vie, ce-a venit de sus.
Viaţa nouă va lucra în gloate,
Şi-om grăbii venirea lui Isus

Sufletul îşi va găsi-mplinirea,
În locul ce Domnul l-a promis;
Pacea îl va umple, iar iubirea,
Î-l va însoţii în paradis!