Ca şi Ştefan, martiru'-ntâiul
Creştinii sunt loviţi cu pietre
Sunt împroşcaţi de ura lumii,
Sunt alungaţi fără regrete.
De vrei să fii un stâlp pe Cale
Vei fi urât, batjocorit
De cei ce calea sfinţeniei
Au mai largit-o câte-un pic.
De vrei să fii exemplu, frate,
Vei fi târât din gură-n gură
De cei ce ştiu ce-i sfinţenia
Dar n-au puterea ca s-o ţină.
Puterea e la aceia care,
S-au lepădat de tot ce-i fire
Şi s-au predat pe braţul care
Ne poartă înspre sfinţenie.
Puterea o au aceia care,
Străbat plângând, străpunşi de dor
Ce candelele le au pline
Şi stau de veghe în pridvor.
Voi, suflete ce gemeţi astăzi
După al vost' Izbăvitor
Priviţi în sus, puţin mai este
Şi vine Domnul Domnilor!
Scăpaţi vom fi de ura lumii
Dar şi de-al dragostei măcel
Când pururi vom fi lângă Domnul
Iubitul nost' Emanuel.
Mai rabdă doar o clipă-n noapte
Fiu al luminii, fiu de sus
Mai urc-o treaptă-a sfinţeniei
Căci în curând, vine Isus!
Se merită să plângi aicea
Se merită să fii smerit
Se merită să mergi pe calea
Pe care Domnul a croit.
Nu pune crucea jos, fii tare
Căci iată, zorii se ivesc
Ce fericiri te-aşteaptă-n ceruri
Nu pot, nu pot să le grăiesc.
Dar ştiu atât ca-Acel ce-odată
Sta atârnat pe crucea grea
Se va aşeza să Se-odihnească
Cu cei aleşi în slava Sa
Dar până când vei fi acolo
Şi tu şi eu, iubitul meu
El stă-n picioare, mijloceşte
Să te susţină-n drumul greu
Te vrea acolo, lângă Sine
Iubitul meu, priveşte-n sus
Nu te opri din alergare
Spre premiul care e Isus!
Apucă-l azi, vei fi ferice
O veşnicie lângă El
Vei sta cu sfinţii, nu mai plânge
Vei fi de-a-pururea cu El!