Bătăile inimii

Deseori se întâmplă, s-auzim un ecou,
Sună toacă în gânduri, provocând dureri, rău.
Sau coboară-n genunchii, ce pe loc se topesc,
Sânt bătăile inimii, ritm ce pare-omenesc!

Și te ia cu căldură, cu rușine, necaz,
Conștiința te mustră, paznic zilei, viteaz...
E dovada că Duhul te mai mustră în căi,
Simți, chiar milă, durere, pentru buni, pentru răi!

Dar apoi se tocește, și încet nu mai bate,
Obosește-necată sub mulțimea de fapte.
Sau ții palmele strânse, în căposul căuș,
Și cobori în uitare, pe păcat lunecuș...

Însă Domnul Insistă, Bate iară și iar,
Nu se plânge, nu strigă, că îl țin iar afar’...
Inima mea, vrea s-o schimbe și bate, și bate.
Câteodată mă sperii, mi se pare că... tace...

Mulțumesc cu sfială, către-un bun Dumnezeu,
Că-n iubirea-i nespusă, am o parte și eu.
Duhul Sfant mă conduce, și mă mustră mereu,
Prin bătăile inimii, glasul Fiului Său!