Această poezie mi-a fost inspirată auzind azi dimineaţă povestea unei femei bătrâne care a fost dată afară din casă de fiul ei dar ea tot îl mai iubea.Auzind povestea ei,o colegă de salon i-a blestemat fiul iar bătrâna s-a supărat foarte tare şi n-a mai vorbit niciodată cu ea.După câtva timp ea fiind tot în spital,fiul ei a fost lovit de un tir care l-a spulberat.Femeia plângea după fiul ei deşi nu avea voie căci era operată la ochi iar cu celălalt nu mai vedea deloc.Cum să înţelegem dragostea Tatălui ceresc care plânge la fiecare două secunde moartea unui copil,cei mai mulţi nemântuiţi.Isus a fost crucificat de proprii Săi copii şi s-a rugat:"Doamne iartă-i căci nu ştiu ce fac."Să facem şinoi ca Domnul Isus!