Ochii-mi prinseră-apogeul
Zorii când au prins conture:
Noaptea curse curcubeul
Pe dantele de pădure!

Simfoniile culorii
Note scriseră pe frunză,
Versurile aurorii
Au rimat valea obtuză.

Mă speriase o tristețe
Ca un tren pierdut în gară...
Doamne, ce mai frumusețe
Revărsată e afară!

Glasul lebedelor geme
Vâslind azuriul rece,
Dar le văd ca diademe
Dalbe-n ziua de petreceri.

Ele pleacă să se-ntoarcă
Pline-n flori și prospețime
Solii noștri ne sunt parcă
Spre întreaga omenime.

Din furtuna acuarelii
Petrecându-le în zare
Eu mă rog să ducă ele
Lumii binecuvântare.

Mulțumesc pentru lumine
Minunate de acasă,
Toamna, Doamne, ce-i în mine
E atâta de frumoasă!

Și alerg prin bobi de rouă
Răcoroși de dimineață -
Sfântă este ziua nouă
Dacă ai o nouă viață!

Poate, undeva, năpasta
Furișată e în pânde:
Proslăvește clipa-aceasta
Dumnezeu ce ți-o întinde!

Neplăcută, mai urâtă
Ți-a părea o parte-n minte...
Inima e fericită
În Cuvântul de Părinte.

Vor pleca culori de toamne
Minuni alte-or fi să vie,
Anotimpurile-Ți, Doamne,
Toată vremea-s poezie!

Și-o recit în fericire,
Cu-orice fibră-așa mi-i dragă:
Timpul veșnic de Iubire
M-a cuprins pe-o viață-ntreagă!!!