Stihuiri autumnale
Cine vă va pune prețul?
Pe oftările din vale
Desenați letopisețul.

Curge aur și aramă,
Sună bronzu-n zvon de purpur
Cum pot în această gamă
Să fiu trist ori să mă supăr?

Iar dacă-s mâhnit de viață
Care trece tren pe șine:
M-am trezit de dimineață,
Ci-am uitat să beau lumine.

De-asta umblu cu nimica,
Când pastelurile toamnei
Doar îmi cresc în mine frica
Neîncrederii în oameni.

Însă deșteptat de zorii
Înfloriți bujori în zare
Citesc ritmuri ce cocorii
Le scriu pe-azuriu cu aripi.

Nu mă zgribulește frigul
Brumărelului din șesuri -
Ascult gâștele ce-și strigă
Despărțirea lor în versuri.

Și nici inima nu-mi geme
Strânsă-n umbre imprecise
Coloratele poeme
Mă încântă-n arbori scrise.

Căci atâta poezie
Sună-n jurul meu acuma
De pornește-n veșnicie
Troscăind din oase huma.

Sunt o parte din pastelul -
Poate-o literă ori rimă,
Fir subțire în penelul
Pânza toamnei ce animă.

Mic detaliu scos din lege
Pentru a-mplini pictura
Dumnezeu când îl alege
De-a-și semna iscălitura.