De câte ori nu băgăm capul în nisip când avem de-a face cu o încălcare a regulilor de bună conviețuire, de respect față de morala comună, de lucruri evidente de sfidare chiar la adresa lui Dumnezeu... Am cerut într-un șantier , unui muncitor care înjura într-un mod oribil, de neconceput pentru orice om civilizat, să inceteze acest atentat la integritatea mea sufletească. El mi-a răspuns că nu crede în Dumnezeu și să îl las în pace...I-am spus că poți muri liniștit în patul tău , sau poți să-ți blestemi zilele pentru că oasele tale să nu mai aibă carne pe ele...Dacă nu crezi în El, de ce îi invoci existența prin sudalmele tale. Nu are sens să-ți verși năduhul pe cineva ce nu există...După câteva minute, când cineva l-a provocat din nou, din obișnuință, a vrut să dea din nou drumul unei sudalme, dar imediat privindu-mă, și-a oprit în gât, cuvintele murdare...Nu trebuie să tăcem niciodată, niciodată !