Dă-mi, scumpe Doamne, pacea Ta adâncă,
Să duc cu Tine jugul cel plăcut şi dulce,
Zidit pentru vecie în sfânta Stâncă,
Săpat etern în palmele-ţi la Cruce!

În depărtări văd norii cum se adună,
Culori pe cer din foc şi gheaţă,
Învârtoşaţi de-a mărilor furtună,
O spaimă pentru cel ce-i fără viaţă.

Doar in Christos îmi este adăpostul,
De al furiilor din iad dezlănţuire,
Când necredinţa omului pierdut arată neantul,
Eu ştim că în Isus e izbăvire.

Nu îmi lăsa credinţa să se stingă,
Când vânturi reci, şuvoaie îngheţate,
S-or prăvăli asupra-mi să mă învingă,
Căci inima-mi doar pentruTine vrea a bate.

Transformă-mi, Doamne, fiinţa în stejarul
Ce neclintit înfruntă vijelia,
Chiar dacă-şi pierde în furtună ramul,
Învinge cu curaj mereu stihia.

Dă-mi, Doamne, apă vie din iubirea
Ce se revarsă din Golgotă,
S-o sorb şi să-nţeleg jertfirea,
Căci pe altar ţi-ai pus inima toată.

Dă-mi ajutor căci va veni furtuna,
Iar vântul suflă rece și mai tare,
Ca sufletu-mi sa fie-n Tin' , în Stâncă,
Să nu stau pe nisip în amăgire...

Speranţa şi credinţa mea e doar in Tine,
Când valurile furioase se înalţă,
De mâna tremurândă Tu mă ţine
Şi dăruieşte-mi azi curaj şi har şi viaţă!