Puteai să fii străjerul ce vegheză
În noaptea când te căutam la post
Dar M-ai uitat şi nu ai stat în rugă
Ai alergat pe drumu-alunecos
Puteai ca să veghezi măcar o oră
În sfinte părtăşii cu fraţii tăi
Dar ai ales plăcerile de-o clipă
Cu-acei ce-şi spun creştini, dar nu-s ai Mei
Ai fi putut să fii un bob de sare
Minuscul cristalin dar plin de gust
Lumină pe o stâncă-ndepărtată
Dar ai ales neghina, te-ai temut
Privesc din înălţime, iar te caut
Să te găsesc la post, să te trezesc
Putere am să-ţi poruncesc ştii bine
Dar eşti chemat ca liber să-Mi slujeşti
Mai zăbovesc o clipă, pentru tine
Copilul Meu căci te iubesc nespus
Când părăsit-am gloria cerească
În planul Meu erai şi tu , deşi răpus
Pe-a crucii jale, te vedeam pe tine
Durerea Mea era mai mică parcă
Văzându-Mi prin credinţă rodul care
Va sta odat' la masa mea bogată
Nu zăbovi copile, pentru tine
Stau încă în picioare, mijlocesc
De-ar fi în mii furtuni să te doboare
Cu braţul tare, Eu te ocrotesc
Fă doar un pas şi voi veni spre tine
Să te ridic căci Eu nu părăsesc
Nicicând oiţa Mea chiar de-i lovită
O voi lua în braţe s-o pansez
Ai fi putut alege altă cale
Să fii un pic mai credincios, mai sfânt
Dar astăzi este încă ziua-n care
Poţi alerga la han, la Tatăl Sfânt
Ai fi putut să fii un vas de cinste
Dar ai ales cărările de jos
Ridică-te cât încă se mai poate,
Curând pe nori va apărea Hristos.