Te-am căutat în zilele cu soare
Şi-am vrut să te găsesc cu fraţii tăi
Dar nu erai, de-a lumii prins vâltoare
Trăiai în multele-ţi plăceri

Ţi-am binecuvântat întreaga casă
Şi ai sporit în tot ce era-l tău
Apoi te-am căutat în zile bune
Să fii pe cale lângă fraţii tăi

Dar nu erai căci pribegeai departe
Crezând că munca ta te-a ridicat
Erai prea ocupat să mai fii frate
Cu-acela zdrenţuros şi-nfometat

Aş fi dorit să îţi ascult iar glasul
Ce-l înălţai din odăiţi cu dor
Dar ai uitat să îţi mai pleci genunchiul
Ţi-ai pus nădejdea-n lucruri care mor

Am aşteptat să-ţi vii singur în fire
Dar tu sporeai în tot ce-i efemer
Şi m-a durut să mă ating de tine
Dar mă zdrobeam prea mult ca să te pierd

Am pus un înger să îţi stea aproape
În încercări să nu te prăbuşeşti
Şi am lovit puţin cu nuieluţa
Ca din adâncu-ţi somn să te trezeşti

Te-ai supărat căci m-am atins de tine
Din dragoste o fac copilul meu
Să îţi aduci aminte, pentru tine
M-am dat la moarte, astăzi eşti al meu

Te vreau să-mi fii alături, nu o viaţă
De pământean de şaptezeci de ani
O veşnicie vreau să-mi stai alături
Alege astăzi drumul către Rai!

Rămâi smerit de-a pururi lângă mine
Te vreau un vas de cinste-n casa mea
Te vreau să-mi fii în veci de veci copilul
Care să stăruiască-n voia mea

Te vreau cu gelozie pentru mine
Eu am dat tot, te vreau întreg al meu
Când din înalt, din zările senine
Te strig, să te gasesc la post mereu, mereu!